Omul meu ciudat (Il mio uomo strano) de Tania Santurbano Stetari

Trandafir Simpetru

E târziu

şi se aşteaptă ca pantofii mei la masa

cu picioarelor neliniștite.

Cu această barbă în spatele

spatelui meu.

Alergă cu îmbrățișări și spune-mi:

-Am fost cu multe femei cu mulți alții.

Şi nu am orice îngrijire ochi de liliac

şi vă așteptăm râu și pădurea din pielea mea.

– Dar nu am iubit ca tine-

Este al treilea sărut cu limba şi

Mă simt ca un fluture.

Aceste stele atârnând peste frunte

şi că ninsoare teribilă între picioare

În timp ce lasă urme.

Există plăci şi asfalt şi

Am întins în noapte.

Țesătura de amestecuri şi sânii ei între degetele

-Nu am avut niciodată să iubesc atât de mult.

Plouă şi eu voi pluti

un tramvai și fusta mea şi nici o întoarcere.

Am așteptat prea mult timp şi

Acest vânt mă trage în jos.

Apa curge cu această cursă de dragoste.

Eu sunt un animal care adoarme întâmplător pe umeri.

Şi când Dumnezeu mă ia peste acoperişurile si mă trezesc,

Nu, lasă- mă sa plec !.

Fiecare plan de partea dumneavoastră este un sărut

dumneavoastră trei şi patru linii de femei, nu știu.

Vino sei bella este atât de nesigură…

În tramvai întinde șoldurilor și lacrimile tale.

Și pĂrul meu este chiria în timp ce am arunca în zbor.

Am consumat tot întunericul.

Această sticlă de noapte lungi Windows

Și dragostea ta este ca o piaţă

colectează peste tot.

Eu trăiesc şi mor fiecare timp, tu pentru a face dragoste.

Ajută-te, pentru că totul este un mister.

Ferestrele sunt deschise. Dormi şi

du-te la culcare

Îmi place grădina, există o pantă între ierni.

Este ciudat, atunci când veţi găsi mâna.

Deoarece Tania? Şi te iubesc.

Sunteti toate temerile mele.

Deoarece Tania? Te rog să vii înapoi înapoi aici.

Şi să te iubesc.

è tardi
e ti aspetti le mie scarpe sul tavolo
con le gambe inquiete di mezzanotte.
Con quella barba dietro
dietro.

Corri con gli abbracci e mi dici:
-Sono stato con tante donne con tante altre.-
E io con gli occhi zuppi di lillà non ho alcuna cura
e ti aspetti il fiume e il bosco dalla mia pelle.
-Ma nessuna ho amato come te-

E’ il terzo bacio con la lingua e
io mi sento una farfalla.
Quelle stelle sospese sulla tua fronte
e quella terribile neve tra le gambe
mentre lasci impronte.

Ci sono le targhe e l’ asfalto e
io distesa nella notte.
Mescola la stoffa e i seni tra le dita
-Non mi era mai capitato di amare così tanto -.

Piove e mi sollevo
un tram e la mia gonna e non torno indietro.
Ho aspettato troppo e
questo vento che mi rovescia.
L’acqua scorre con questa corsa d’amore.

Sono un animale che si addormenta per caso sulle tue spalle.
E quando Dio batte sui tetti per svegliarmi
non mi lasci andare.

Strappo piano di lato ogni tuo bacio
le tue tre e quattro righe di donne, non le distingui.
Come sei bella è così poco sicuro nella tua bocca.

Nel tram distendi i fianchi e asciughi le lacrime.
E i miei capelli sono la tua stanza in affitto mentre mi passi in volo .
Ho consumato tutto il buio.

Questa notte di vetro lungo le finestre
e il tuo amore è come un mercato
si raccoglie ovunque.

Vivo e muoio ogni volta che fai l’ amore stretto.
E prendi pure perchè tutto è mistero.
Le finestre sono aperte. Dormi e
dormi,
mi piace il giardino, c’è tutta discesa tra gli inverni.

E’ strano quando mi trovi con la mano.
Perchè Tania? E io ti amo.
Sei tutte le mie paure.
Perchè Tania? Ti prego torna qui .
E io ti amo.

 

Tania Santurbano